Alteţa Voastră Regală,
Domnule Consilier al Majestăţii Sale Regele,
Distinşi oaspeţi,

In urmă cu 25 de ani, la un an după moartea Anei Aslan, un grup de colaboratori ai acesteia, la iniţiativa Dr. Alexandru Vrăbiescu, am pus bazele fundaţiei care îi poartă numele. Un omagiu adus celei care a fondat şi a dat strălucire şcolii româneşti de gerontologie şi geriatrie.

Am avut privilegiul de a mă număra printre colaboratorii săi apropriaţi. Voi încerca să vă înfăţişez o imagine a extraordinarei sale personalităţi.

Ana Aslan a fost o vizionară. La începutul secolului trecut, a prevăzut impactul pe care vârsta a treia îl va avea asupra evoluţiei şi structurii demografice. A abordat problema bătrâneţii şi procesul îmbătrânirii cu optimism lucid. A căutat şi a oferit soluţii atât celor care păşesc în crepusculul vieţii, cât şi celor care au datoria morală și instituţională de a-i ocroti pe cei cărora le datorează prezentul.

C.I. Parhon şi Ana Aslan au fost primii care au susţinut, încă din anul 1953, faptul că fenomenele de îmbătrânire pot fi prevenite sau mai bine zis întârziate. La acea dată, afirmaţia a surprins şi a şocat. Primită de confraţi cu un zâmbet ironic, această abordare este astăzi împărtăşită de toţi gerontologii.

Doar longevitatea activă reprezintă succesul real, spunea ea. Provocarea fundamentală a gerontologiei este de a reda viaţă anilor şi de a adăuga ani vieţii.

A debutat într-o lume medicală ostilă şi a sfârşit prin a marca o epocă în istoria gerontologiei şi geriatriei.

Şcolii româneşti de gerontologie, al cărei fondator şi conducător a fost Ana Aslan, îi revin o serie de priorităţi pe plan mondial:

- Înfiinţarea la 22 ianuarie 1952, la Bucureşti, a primului institut de geriatrie din lume.

- Elaborarea medicaţiei eutrofice pe bază de procaină, care şi-a dovedit eficienţa atât în profilaxia îmbătrânirii cât şi în terapia afecţiunilor cronice ale vârstei a treia... Gerovitalul H3 este cel mai longeviv medicament geriatric. Virtuţile lui terapeutice au fost confirmate de scurgerea anilor.

- Strategia terapeutică a tratamentului cronic şi discontinuu, aplicat atât în profilaxia cât şi în terapia bătrâneţii.

- Organizarea la nivel naţional a unei reţele de profilaxie a îmbătrâniriii pentru populaţia de peste 40-45 ani.

Ca urmare a demersurilor sale, în anul 1982, sub deviza „să dăm viaţă anilor” are loc la Viena „Adunarea Mondială pentru vârsta a treia” organizată sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Dimensiunea socială a operei ştiinţifice a Anei Aslan îi aduce, în anul 1982, „Premiul şi Medalia Léon Bernard” conferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii „pentru contribuţii excepţionale în domeniul medicinii sociale şi geriatriei”.

În istoria medicinii poate că nici un medic nu a fost atât de solicitat de miile de pacienţi şi interlocutori. De capete încoronate, şefi de stat, lideri ai politicii mondiale, scriitori celebri, vedete ale scenei şi ecranului. Solicitată de Mareşalul de Gaulle, Regele Arabiei Saudite, Regele Marocului, Indira Ghandi, Preşedintele Sukartho, Preşedintele Mexicului, Generalul Franco, Mareşalul Tito, Aristotel Onasis, Jacqueline Kennedy, Lillian Gish, Marlene Dietrich, Claudia Cardinale, Somerset Maugham, Pablo Neruda, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Miguel Asturias, de ziarişti şi confraţi şi, nu în ultimul rând, de pacientul obişnuit, căci, ceeace impresiona la această mare doamnă în halat alb, era respectul medicului pentru bolnav.

Ana Aslan, medicul dintr-o ţară comunistă, venea din universul elitei umane. Era cetăţean al lumii, consultată în reuniunile de specialitate de la Casa Albă, decorată cu Crucea Cavalerilor de Malta la biserica Madeleine din Paris, Comandor al Legiunii de Onoare Italiene, premiată cu „Les Palmes Académiques” în grad de cavaler, deţinătoare a Premiului şi Medaliei Léon Bernard conferite de OMS, şi Erou al Muncii Socialiste. A fost onorată cu 81 de premii, decoraţii şi distincţii venite din întreaga lume.

Ana Aslan a fost o luptătoare. A luptat pentru a obţine acceptul familiei de a urma facultatea de medicină făcând greva foamei, a luptat cu scepticismul şi uneori cu reaua voinţă a confraţilor, a luptat cu cabinetul 2, condus de Elena Ceauşescu, când acesta a pornit o cruciadă împotriva ei prin Colegiul de Partid, autoritatea morală supremă în România socialistă.

Am afirmat în numeroase rânduri că Ana Aslan era un aliaj uluitor de austeritate, voinţă, disciplină riguroasă, sensibilitate, umor, dragoste de viaţă, feminitate şi romantism. Fiecare trăsătură a personalităţii ei ar da substanţă paginilor unei biografii fascinante: Ana Aslan medicul consacrat menirii sale, omul de ştiinţă, luptătoarea redutabilă implicată în viaţa socială şi în susţinerea celor loviţi de anii cei mai crunţi ai comunismului, cărora le-a oferit un adăpost în căminul de bătrâni înfiinţat în institut, Ana Aslan amfitrioana şi femeia de lume de rafinată politeţă, Ana Aslan apariţia de o feminitate delicată şi desăvârşită eleganţă, iubitoare a picturii impresioniste, a muzicii romantice şi spectatoare a festivalurilor de la Bayreuth, Ana Aslan căreia marile personalităţi contemporane ei i-au acordat consideraţia şi prietenia lor.

După cum afirma regretatul Valentin Lipatti, „Ana Aslan a rămas în memoria posterităţii ca o conştiinţă exemplară, care a îndrăznit să viseze o umanitate activă şi sănătoasă şi să spere că viaţa îşi poate afirma victorioasă, drepturile împotriva bătrâneţii şi morţii”.

Dr. Theodora Bărbulescu-Poli